DUMITRU STĂNILOAE

 *** Iisus Hristos n-a venit, de fapt, în lume numai să ne ofere o metodă oarecare prin care să ne căutăm singuri mântuirea.

  El rămâne de-a pururi în legătură cu noi ca unicul izvor de la care ne vine mântuirea.

Mântuirea înseamnă relație, comuniune intimă cu Iisus Hristos, nu o conformare individualistă cu o anumită doctrină.

   Mântuirea nu e gnoză sau o etică.

 Ea nu se realizează prin a ști sau a face ceva.

 Aceasta pentru că Iisus Hristos nu e om simplu, ca ceilalți întemeietori de religii,

 ci Dumnezeu însuși venit în maxima apropiere de noi cu iubirea Sa.

***  Păcatul este un făt al libertății.    

                                   DUMITRU STĂNILOAE, IISUS HRISTOS SAU RESTAURAREA OMULUI, 

EDITURA OMNISCOP, CRAIOVA, 1993 

MARCUS AURELIUS ANTONINUS - CĂTRE SINE

 * Sufletul se necinstește de câte ori se lasă depășit de plăcere sau de suferință.

* Faima poartă în sine ca roadă uitarea.

* Prin urmare, graba tuturor este necesară, nu numai pentru că fiecare se apropie tot mai mult de moarte, ci mai cu seamă pentru că puterea de gândire și priceperea deplină a faptelor încetează înaintea celorlalte.

EPICTET - MANUALUL

 Dimpotrivă, însă, dacă socotești drept ale tale, numai cele ce-ți aparțin și străine de tine , cum de fapt și sunt, pe cele dinafara ta, nimeni nu va ptea vreodată să te constrângă, nimeni și nimic nu-ți va sta piedică, nu vei cârti împotriva nimănui, nu vei învinovăți pe nimeni, nu vei săvârși nimic împotriva voinței tale, nimeni nu va putea să-ți aducă vătămare, nicicând nu vei avea dușmani, niciodată nu te vei lăsa doborât de ceea ce este dăunător. 

* ”Indiferent despre ce e vorba, eu sunt împotrivă!” (GROUCHO)

* ”Nu cred ce e mai rău despre o carte pentru că i-a supraviețuit autorului ei cu o generație sau două.

Am mai multă încredere în morți decât în vii.

Scriitorii contemporani pot fi împărțiți, în general, în două categorii - prieteni și dușmani.

Despre primii suntem obligați să vorbim prea mult de bine, iar despre ceilalți suntem dispuși să vorbim prea mult de rău, nemaiputându-ne bucura de plăcerea lecturii sau judeca onest meritele.” (WILLIAM HAZLITT, CITIND CĂRȚI DE DEMULT)

* ”Ce să citesc?” nu mai este întrebarea curentă, pentru că astăzi prea puțini mai citesc.

În era televiziunii și a cinematografiei (și a internetului - notă CZ), întrebarea importantă a devenit

”CE SĂ NU CITESC?” (HAROLD BLOOM)

* Mantaua lui Shakespeare e lumea.

* Corigent în sau, mai degrabă, la ȘCOALA RESENTIMENTULUI? Măi, să fie!

Costel Zăgan, Inventeme

GIOVANNI PAPINI

 * O viață mai ușoară m-ar fi făcut, poate, mai laș, mai 

puțin pasional, și, la urma urmei, mai sărac.

 * În zilele noastre contrabanda cu poesie (cum se numeşte trecerea poesiei preste bariere şi fruntarii, în butoiaşe cu scrumbii, în tocuri de încălţări goale pe dinăuntru, în geamantane cu două funduri sau înghiţite de oameni plătiţi, ce-aveau să le scoaţă mai apoi prin partea din dos) s-a lăţit în toată lumea, şi cei ce se ameţesc cu fumul ei amar s-au făcut puzderie, de zac în palate şi-n bordeie cu ochii daţi peste cap, îngânând stihuri înaripate.

* Poeticii sunt răpiţi din toate ţerile şi puşi, câte douăzeci într-o subpământă, să cânte necontenit, precum canarii cu ochii crăpaţi pentru ca ghiersul să le fie mai dulce, iar oamenii tâlharilor scriu cele rostite de ei pe hârtii şi le vând la preţ de piper şi enibahar.

* Vai de poeticul care-şi face un nume: e biciuit zi şi noapte pentru ca plânsul său să fie mai jalnic şi tăria leacului de suflet să fie mai desăvârşită.

* Aşa că mor fericiţi după ce li s-au muls lapţii atât de îmbelşugaţi ai elegiilor, eglogelor, satirelor, fabulilor şi ditirambilor, ce le-aduc faima nepieritoare.

Mircea Cărtărescu în Thedoros (2022)
Adăugat de Costel Zăgan

PROUST, LA UMBRA FETELOR ÎN FLOARE

 Este un suflet transparent ca un cristal.

ALLEN GINSBERG: EUROPA! EUROPA!

 Lume lume lume

stau în camera mea

și-mi imaginez viitorul

soarele se revarsă peste Paris

sunt singur nu e

nici un altul a cărui dragoste să fie perfectă

omul e nebun dragostea

omului nu e prfectă n-am

plâns destul

pieptul îmi va fi greu

până la moarte orașele

sunt spectre ale capriciilor

războiului orașele sunt

cărămidă & muncă & fier &

fumul din furnalele 

egoismului înroșește ochii

uscați ai Londrei însă

nici un ochi nu întâlnește soarele

JORGE LUIS BORGES: SIMPLITATE

 Pentru Haydee Lange

Se deschide poarta dinspre grădină

cu docilitatea paginii

pe care-o dăruire statornică o cercetează,

iar înăuntru privirile

nu mai simt nevoia să se ațintească pe obiectele

ce s-au întipărit adânc în amintire.

Cunosc obiceiurile și sufletele 

și graiul de aluzii

pe care oamenii ce-și duc viața împreună îl urzesc.

Nu am nevoie să vorbesc

și să mă împăunez  cu hrisoave ticluite:

mă cunosc prea bine cei ce mă-nconjoară,

îmi știu neliniștile și slăbiciunea.

Asta înseamnă să dobândești darul cel mai de preț

pe care, poate, ni-l va da Cel de Sus:

nu laude deșarte, nici lauri de victorii,

ci pur și simplu îngăduința 

de-a face parte din Realitatea necontestată,

asemenea pietrelor și copacilor. 

DE ZIUA POEZIEI- 21 MARTIE 2022

 

Costel Zăgan: ”Raţiunea merge desculţă pe drumul de ţară”

 

 

 

 

Eu am avut o copilărie fabuloasă: inconștientă, poate, politic, fără Facebook, jucând fotbal cu o minge de cârpe, fără sex și incultură agresivă și revanșardă! O copilărie, la țară, ruptă dintr-un basm incomensurabil.

 

Odă femeii mele
 

Raţiunea merge desculţă pe drumul de ţară

În căutarea sensului pierdut bunul simţ era

şi el la locul

accidentului Viaţa pe o planetă uitată de Dum

nezeu Marşul triumfător al omului este între

rupt de războaie şi surâsul copiilor Ca orice

animal sălbatic omul vânează pe om Unde să

mă ascund frica mă urmează peste tot Am şi-o

ghilotină pentru orice eventualitate Căpitanul

Rusia cu puşca la ochi mă urmăreşte peste tot

Nevinovat ca şi ceilalţi mă îndepărtez de casă

Lătrăturile câinelui mă urmăresc şi-n gaură de

şarpe În coaste simt răceala unui pistol Mergi

înainte dobitocule Merg Înainte e raţiunea În

spatele meu poezia târăşte frumuseţea

la groapa comună