Poetul un fel de amant al durerii
nu e cum se credea o mască
bătaia lui de inimă nu-i doar scena
unde poezia învață să se nască
Sinucigașul refuză moartea
pentr-un clar de lună la rever
sufletul său ca pasărea liră
trăiește ciugulind mister
Pârghia de blocare a amurgului
nu-i în genunchi nici pe retină
câteodată mai plânge de cântec
și-atunci se face iarăși lumină
COSTEL ZĂGAN, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, BACĂU, 2012
Conform planurilor și cifrelor, noi suntem un popr gras, consumăm trei mii de calorii pe zi: coform realității, murim de foame și de frig. Și de urât.
Jumătate de înger
zburând
pe
jumătate de diavol șchiop
zâmbiți
să nu vă crească
aripi
în loc
de
sex
COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2005
Referindu-ne doar la volumul de față, precizăm, doar la cartea NEPOTUL LUI KAFKA, am putea spune despre Costel Zăgan că este un expresionist târziu și un modernist perpetuu care știe și reușește să facă discernerea între artă și non-artă, între nevoia adâncă de inovație literară și puzderia atitudinilor negatoare și inutile.
PROF. VALENTIN LUPEA
* A trăi înseamnă înainte de toate a participa.
* Am avut din fragedă pruncie obiceiul absolut vicios de a mă socoti altfel decât muritorii de rând. Acum, chestia e pe cale să-mi reușească.
* Pictorule, nu ești orator! Deci pictează și taci!
*
Închid ochii.
Deschid memoria palmelor.
Urc.
Respir.
*
Nu știu cât rămâne din noapte
când mai e puțin până sus.
În rucsac e liniște.
Baliza are lumina albă.
Un alb rotitor.
*
Fac ultimul pas. Mă așez.
Pe umărul stâng atârnă același fir de păr.
Înapoi nu există. Timpulîntoarce triunghiul.
Cu vârful în sus.
Cine a pus stelele pe cer?
ȘTIINȚA ÎNGERILOR
O tăcere dulce
înfiorătoare
trage de mine
cum altădată trăgea de mine
muza confuză
despuiată
asta-i forma adevărată a
trimfului
OCHIUL CU CARE DUMNEZEU MĂ VEDE, 2016
Din trup în trup nimicul consumă cuvintele se rup sumă lângă sumă Nimicul consumă pacoste gingașă turmă în turmă și-a vieții fașă Pacoste g...
