FACULTATEA DE BĂTUT CÂMPII E-N RENOVARE
20 ianuarie 1958
ziua-n care viața a început să poarte doliu
între două clipe moartea m-a alfabetizat
prefer să nu fiu
unde-i piatra de hotar a eului poetic
averse de Bacovia
într-o sală de lectură în aer liber
cu iarba pierzându-se în cer
student la fără frecvență
admir
îngeri
pe
sub
bancă
APROAPE SONET
(După un vers de Costel Zăgan)
Iubito, trupul tău e un sonet
pot să-l recit orcând pe dinafară -
în carnea lui, ca un cuțit concret,
înfing imaginația barbară.
Va fi mereu, ca și întâia oară,
când și-a deschis petalele încet,
deasupra mea un fel de stea polară
absența luminîndu-ți-o discret.
Ești și nu ești...Cămașă de magnet
de-aș îmbrăca în fiecare seară,
tot n-aș putea în falsul menuet
să te atrag - și dansul să ne doară.
Eu trupul ți-l recit ca pe un sonet.
Tu, ascultându-l, c-am murit să-ți pară.
Din trup în trup
nimicul consumă
cuvintele se rup
sumă lângă sumă
Nimicul consumă
pacoste gingașă
turmă în turmă
și-a vieții fașă
Pacoste gingașă
cuvintele te rup
ce lume lașă
din trup în trup
Nimicul te consumă
în limba română
COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II
Și-mi rog inima să fie
dram cu dram o poezie
inima cea încăpățînată
răspunde numai o dată
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Poetul un fel de amant al durerii
nu e cum se credea o mască
bătaia lui de inimă nu-i doar scena
unde poezia învață să se nască
Sinucigașul refuză moartea
pentr-un clar de lună la rever
sufletul său ca pasărea liră
trăiește ciugulind mister
Pârghia de blocare a amurgului
nu-i în genunchi nici pe retină
câteodată mai plânge de cântec
și-atunci se face iarăși lumină
COSTEL ZĂGAN, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, BACĂU, 2012
...Un roman de Ion.D.Sîrbu, pare scris de mine, deși eu doar l-am trăit!
Costel Zăgan, Inventeme
FACULTATEA DE BĂTUT CÂMPII E-N RENOVARE 20 ianuarie 1958 ziua-n care viața a început să poarte doliu între două clipe moartea m-a alfabetiz...
