APROAPE SONET
(După un vers de Costel Zăgan)
Iubito, trupul tău e un sonet
pot să-l recit orcând pe dinafară -
în carnea lui, ca un cuțit concret,
înfing imaginația barbară.
Va fi mereu, ca și întâia oară,
când și-a deschis petalele încet,
deasupra mea un fel de stea polară
absența luminîndu-ți-o discret.
Ești și nu ești...Cămașă de magnet
de-aș îmbrăca în fiecare seară,
tot n-aș putea în falsul menuet
să te atrag - și dansul să ne doară.
Eu trupul ți-l recit ca pe un sonet.
Tu, ascultându-l, c-am murit să-ți pară.
