Secretul frunzelor: sunt uluitoare numai în cădere!

Costel Zăgan, Inventeme

in

COSTEL ZĂGAN, HYPERION, NR.1-2-3, 2026

 FACULTATEA DE BĂTUT CÂMPII E-N RENOVARE

20 ianuarie 1958

ziua-n care viața a început să poarte doliu

între două clipe moartea m-a alfabetizat

prefer să nu fiu

unde-i piatra de hotar a eului poetic

averse de Bacovia

într-o sală de lectură în aer liber

cu iarba pierzându-se în cer

student la fără frecvență

admir

îngeri

pe

sub

bancă

VIOREL ILIȘOI, PRIMA CARTE DE POEZIE, EDITURA GRI, BUCUREȘTI, 2026

 APROAPE SONET

                                                                                    (După un vers de Costel Zăgan)

Iubito, trupul tău e un sonet

pot să-l recit orcând pe dinafară -

în carnea lui, ca un cuțit concret,

înfing imaginația barbară.

Va fi mereu, ca și întâia oară,

când și-a deschis petalele încet,

deasupra mea un fel de stea polară

absența luminîndu-ți-o discret.

Ești și nu ești...Cămașă de magnet

de-aș îmbrăca în fiecare seară,

tot n-aș putea în falsul menuet

să te atrag - și dansul să ne doară.

Eu trupul ți-l recit ca pe un sonet.

Tu, ascultându-l, c-am murit să-ți pară.