Poetul un fel de amant al durerii
nu e cum se credea o mască
bătaia lui de inimă nu-i doar scena
unde poezia învață să se nască
Sinucigașul refuză moartea
pentr-un clar de lună la rever
sufletul său ca pasărea liră
trăiește ciugulind mister
Pârghia de blocare a amurgului
nu-i în genunchi nici pe retină
câteodată mai plânge de cântec
și-atunci se face iarăși lumină
COSTEL ZĂGAN, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, BACĂU, 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu