Costel Zăgan: ”Raţiunea merge desculţă pe drumul de ţară”
Eu am avut o copilărie fabuloasă: inconștientă, poate, politic, fără Facebook, jucând fotbal cu o minge de cârpe, fără sex și incultură agresivă și revanșardă! O copilărie, la țară, ruptă dintr-un basm incomensurabil.
Odă femeii mele
Raţiunea merge desculţă pe drumul de ţară
În căutarea sensului pierdut bunul simţ era
şi el la locul
accidentului Viaţa pe o planetă uitată de Dum
nezeu Marşul triumfător al omului este între
rupt de războaie şi surâsul copiilor Ca orice
animal sălbatic omul vânează pe om Unde să
mă ascund frica mă urmează peste tot Am şi-o
ghilotină pentru orice eventualitate Căpitanul
Rusia cu puşca la ochi mă urmăreşte peste tot
Nevinovat ca şi ceilalţi mă îndepărtez de casă
Lătrăturile câinelui mă urmăresc şi-n gaură de
şarpe În coaste simt răceala unui pistol Mergi
înainte dobitocule Merg Înainte e raţiunea În
spatele meu poezia târăşte frumuseţea
la groapa comună
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu