Eu am avut o copilărie fabuloasă: inconștientă, poate, politic, fără Facebook, jucând fotbal cu o minge de cârpe, fără sex și incultură agresivă și revanșardă! O copilărie, la țară, ruptă dintr-un basm incomensurabil.
Odă femeii mele
Raţiunea merge desculţă pe drumul de ţară
În căutarea sensului pierdut bunul simţ era
şi el la locul
accidentului Viaţa pe o planetă uitată de Dum
nezeu Marşul triumfător al omului este între
rupt de războaie şi surâsul copiilor Ca orice
animal sălbatic omul vânează pe om Unde să
mă ascund frica mă urmează peste tot Am şi-o
ghilotină pentru orice eventualitate Căpitanul
Rusia cu puşca la ochi mă urmăreşte peste tot
Nevinovat ca şi ceilalţi mă îndepărtez de casă
Lătrăturile câinelui mă urmăresc şi-n gaură de
şarpe În coaste simt răceala unui pistol Mergi
înainte dobitocule Merg Înainte e raţiunea În
spatele meu poezia târăşte frumuseţea
la groapa comună
Paroles & Traduction: - POEZIA Ci-dessous, vous trouverez les paroles avec la traduction affichées côte à côte! Sur notre site web, vous trouverez de nombreuses autres paroles avec les traductions de ! Consultez nos archives et les autres paroles, par exemple cliquez sur la lettre C de et voyez quelles chansons nous avons le plus de dans nos archives comme POEZIA .
ORIGINAL
Poetul se opri la porţile cetăţii şi însingurat
ca de obicei începu să scuipe cu versuri pe
zidurile exterioare Nesfârşite mi-au fost nop
ţile singurătăţii Dragoste pâinea mea cea de
toate zilele De multe ori flămânzitu-mi-au şi
trupul şi sufletul Depărtarea însă mă cheamă
iar şi nu pot pleca cu mâinile goale Pe degete
îmi strălucesc luceferi şi cele mai fragede ste
le Şi vai de zăpezile ce mi-au cucerit toate sim
ţurile Cuvintele mi-s pline de viscol şi vânturi
turbate Dinţii şi măselele se clatină de nerăbda
re şi dor Ochii mi-s întunecaţi de dorinţă Şi
numai dragostea îmi poartă mâinile spre tine
Pâine a poeziei mele de inimă albastră
Buzele ard
ca
nişte
flăcări Inima-i
ce
nu
şă Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
TRADUCTION
Paroles Costel Zăgan - Poésie Le poète arrêté aux portes et solitaire
comme d' habitude a commencé à cracher des paroles sur les
murs extérieurs sans fin j'étais nuits
solitude sed aime mon pain, le
flămânzitu souvent tous les jours , j'ai à la fois l'
éloignement du corps et de l' âme , mais mon nom
et aussi ne peut pas aller doigt vide
mes étoiles brillantes sur les plus tendres ste
les vallées et de neige que j'ai conquis tous se sentent
mots Turia j'étais plein de tempêtes de neige et des vents
dents qui fait rage et échelonner la dent Molar anxieuse
re et Mes yeux étaient désir sombre et le désir
que l' amour accepte mes mains pour vous du
pain de ma poésie coeur bleu
lèvres brûlent
comme
des
flammes de cœur et
ce qui
ne
ÉNONCÉ Costel Zăgan, L' hérésie momentanée II
Cu cât mă-ndepărtez ei bine
aripile mi-s tot mai mari
la noapte am să cad în tine
să lichidez acest coșmar
dar n-am să zbor iubita mea
căci totul este în zadar
de ce să beau încă o stea
la noapte am să cad în tine
și sufletul doar ți l-aș bea
cu cât mă-ndepărtez de tine
să intru-n tine când dispari
Dacă
Dumnezeu ar fi îndrăgostit
Ar arăta
exact
ca mine
O
veşnicie
cu mugurii
în
flăcări
Costel Zăgan, Ode gingaşe (23 februarie 2011)
Citesc în sufletul tău ca într-o carte: din păcate, o carte închisă! COSTEL ZĂGAN, INVENTEME
