vineri, 18 martie 2022

POVESTE-N DOI

Cu cât mă-ndepărtez ei bine

aripile mi-s tot mai mari

la noapte am să cad în tine

să lichidez acest coșmar

Aripile mi-s tot mai mari

dar n-am să zbor iubita mea

căci totul este în zadar

de ce să beau încă o stea


O n-am să zbor iubita mea

la noapte am să cad în tine

și sufletul doar ți l-aș bea

cu cât mă-ndepărtez de tine

Aripile mi-s tot mai mari

să intru-n tine când dispari

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

COSTEL ZĂGAN, HYPERION, NR.1-2-3, 2026

 FACULTATEA DE BĂTUT CÂMPII E-N RENOVARE 20 ianuarie 1958 ziua-n care viața a început să poarte doliu între două clipe moartea m-a alfabetiz...