JURNAL DE NOAPTE

 Copac cu vedere în cer

om cu ieșire la mare

la răsărit stelele pier

dacă nu care pe care

Om cu ieșire la mare

înger deviat paradis

durerea o dezmierdare

dacă-mi zici s-a închis

Înger deviat paradis

la răsărit stelele pier

doar luna m-a înscris

copac cu vederea în cer

Om cu ieșire la mare

și munte de vânzare

Costel Zăgan, CEZEISME II

 

Război: coșmar fără nicio limită.

Costel Zăgan

 Revoluția Cibernetică Primele Note

Galaxia Gutenberg dispare-n norii groși de litere și muzică folk
Munții imenși de cuvinte incolore împing orizontul dincolo de albastru
Cascada tăcerii rock se sparge-n poeme cristaline
Soarele armăsar celest paște povestiri SF de ultimă oră
Everestul scoate gheață pe nări
Natură moartă cu îngeri
Noaptea cade pe tastatura calculatorului supraîncălzit
Cheri Lady modern talking

Costel Zăgan

GINA ZAHARIA: SCRISOARE DE PE FRONT

Când am plecat de-acasă,

Crezi că știut-am cum

E să fii orb la coasă,

În ținta unui tun?

Dar ți-am lăsat, la poartă,

Un lan de ghiocei,

De mi-o fi frig, vreodată,

Să mă-nvelești cu ei.

Ți-am scris cu două gloanțe.

Iubito, când ți-e greu,

S-o iei pe mama-n brațe,

Să creadă că sunt eu.

IOLANDA ȘERBAN

Sunt umbra micii bucurii

și a durerilor intense,

sunt tot ce-am fost și nu voi fi

cu prețul vrunei recompense.

Sunt boare unui vis pierdut

ne'nsuflețit de cutezanțe

da's tot ce-am vrut și am făcut

fără lacune și uzanțe.

Sunt amintirea unui dor

ce-a prins contur pe o iubire

sunt coastă-abruptă, sunt ponor,

sunt ploaia fără păgubire.

Sunt nerostiri într-un surâs

ce nu-ți va spune niciodată

dacă sub el am râs sau plâns,

sau amândouă deodată.

Sunt uneori, ahhh, cum mai sunt

sub o migrenă sufletească

când leacu-i amănunt mărunt:

îmbrățișarea omenească.

Dar cine-s eu să spun ce sunt

când mintea mea patine poartă

pe gheața părului cărunt

doar valsul gândului mi-e soartă.

Nu mai scriu versuri... sau mai scriu?

cine mă simte, nu mai spună,

mi-e-atât de bine în pustiu

tăcută, tristă și... nebună...

Iolanda Șerban

- Pam-pam 24.02.2022

O CLIPĂ DRAGOSTEA

• 
  

Dezbrac poezia

rană

după

rană

Apoi

sting toate cuvintele

Costel Zăgan, Ode gingașe

YUKIO MISHIMA

 Nimic din ambianța familiei în care crescuse nu trăda sensibilitate sau predispoziție spre melancolie.

Yukio Mishima, ZĂPADA DE PRIMĂVARĂ