Când am plecat de-acasă,
Crezi că știut-am cum
E să fii orb la coasă,
În ținta unui tun?
Dar ți-am lăsat, la poartă,
Un lan de ghiocei,
De mi-o fi frig, vreodată,
Să mă-nvelești cu ei.
Ți-am scris cu două gloanțe.
Iubito, când ți-e greu,
S-o iei pe mama-n brațe,
Să creadă că sunt eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu