IOLANDA ȘERBAN

Sunt umbra micii bucurii

și a durerilor intense,

sunt tot ce-am fost și nu voi fi

cu prețul vrunei recompense.

Sunt boare unui vis pierdut

ne'nsuflețit de cutezanțe

da's tot ce-am vrut și am făcut

fără lacune și uzanțe.

Sunt amintirea unui dor

ce-a prins contur pe o iubire

sunt coastă-abruptă, sunt ponor,

sunt ploaia fără păgubire.

Sunt nerostiri într-un surâs

ce nu-ți va spune niciodată

dacă sub el am râs sau plâns,

sau amândouă deodată.

Sunt uneori, ahhh, cum mai sunt

sub o migrenă sufletească

când leacu-i amănunt mărunt:

îmbrățișarea omenească.

Dar cine-s eu să spun ce sunt

când mintea mea patine poartă

pe gheața părului cărunt

doar valsul gândului mi-e soartă.

Nu mai scriu versuri... sau mai scriu?

cine mă simte, nu mai spună,

mi-e-atât de bine în pustiu

tăcută, tristă și... nebună...

Iolanda Șerban

- Pam-pam 24.02.2022