MIHAIL GĂLĂȚANU

 POEMUL E NUMAI O GHEARĂ

Să vă feriți de poet, zicea poetul.

Întotdeauna să vă feriți de poet, așa spune Nichita.

Și, pentru nimic în lume, să nu vă apropiați de el. Să vă feriți de el

ca de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.

Să vă feriți de poet:

el le înnoadă pe toate.

El strânge lucrurile de nestrâns laolaltă.

Să vă feriți de poe.

Nici nu vă așteptați când pleacă

el în lumea aia a lui, aia de dincolo

și vă lasă baltă.

Să vă feriți de poet, în primul rând

că e neserios: acum spune ceva, acuma se întoarce.

E foarte alunecos.

Un păstrăv în ape de primăvară,

care sclipește copilăros.

Aleteori și altminteri, Poetul este o fiară.

Și poemul te poate sfâșia până jos:

Poemul e numai o gheară.

MIHAIL GĂLĂȚANU, INTRAVENOS, 2019 

Cratima fulgerului-Costel Zăgan: nordul pe viațăgeografia Domnuluisudul pe moarteC...

Cratima fulgerului-Costel Zăgan:  nordul pe viațăgeografia Domnuluisudul pe moarteC...:   nordul pe viață geografia Domnului sudul pe moarte Costel Zăgan

AXIOMĂ LA MAXIMUM

 

AXIOMĂ LA MAXIMUM

 Dragostea sau ura îmi dictează

versul Doamne curge gârlă

astăzi folosesc cerul ca bază

îngerii și dracii-n versuri urlă

Costel Zăgan

 Costel Zăgan

21.12.2021

În căutarea unei poveşti de Crăciun

M-am trezit cu ochii

plini de viscol

şi de

ninsori de legănat copilăria

Brrr Doamne

ce iarnă imaginară

cu

mâinile înmănuşate-n versuri

cu

haine călduroase de sonete

şi

căciuli trase

peste ochii copilăriei

ninge

pastel de Crăciun

 COLINDA PAȘILOR PIERDUȚI

Nouraș zăpadă-n dungi
iarnă dragă când ajungi
dusă-i frunza de prin vii
pe la noi de ce nu vii

Stele cad în Bethleem
să nu cadă toți mă tem
și-or veni colindătorii
când s-or naște visătorii

Dumnezeu poate-a crescut
și ne-o ține de urât
ca să dea în noi cu fulgi
nouraș zăpadă-n dungi

Tu-mi știi pasul pe de rost
iarnă dragă unde-ai fost

Costel Zăgan, CEZEISME

4Tu, Marian Volovaci, Rodica Boboutanu şi încă cineva

4 distribuiri

Îmi place

Comentează

Distribuie

1 comentariu

Activ

Scrie un comentariu...

COLIND DEZGHEȚAT

 Lerui-ler floare de gheață

lerui-ler floare din vis

poate iarna mă dezvață

într-o floare m-a închis

Lerui-ler floare din vis

lerui-ler boboc de stea

cine oare te-a trimis

să răsai pe fruntea mea

Lerui-ler boboc de stea

poate iarna mă dezvață

poate iarna nu e (g)rea

lerui-ler floare de gheață

Lerui-ler floare din vis

hai în lumea mea pis-pis

Costel Zăgan, CEZEISME II

DIN MOLDOVA MEA NATALĂ: CEA SĂRACĂ ȘI NESPUS DE BOGATĂ

 COLINDE DIN JUDEȚUL BOTOȘANI:

Când era Isus pe cruce,

A strigat cu glasul dulce,

O, voi, voi, rănile mele,

Tare mă dor.

A strigat că-i este sete,

I-au dat apă pe-ndelete,

O, voi, voi, rănile mele,

Tare mă dor.

Fiere amară și oțet,

I-a fost băutura tot,

O, voi, voi, rănile mele,

Tare mă dor.

Și în trei ceasuri de vreme,

Soarele n-a dat vedere,

O, voi, voi, rănile mele,

Tare mă dor.

Lună, stele s-au ascuns,

Și cu jale au tot plâns,

O, voi, voi, rănile mele,

Tare mă dor.

Cu cunună grea de spini,

Stă pe cruce-ntre străini.

Din Fiul lui Dumnezeu,

Curge sângele mereu.

Din cap, mâini și picioare,

Curgea sângele la vale.

Iară El pe cruce stând,

A strigat cu glasul blând:

O, voi, voi, rănile mele,

Tare mă dor!

SĂRACA ȚARĂ DE SUS

* 1000 DE POEZII POPULARE DIN JUDEȚUL BOTOȘANI, 2008