Fii ai luminii
și
fii ai întunericului
împreună
ctitorim
soarele cel negru
al
melancoliei
Novalis
fără
niciun act
iar s-a rătăcit
printre
visele
mele
romantice
COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE
.jpg)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
COSTEL ZĂGAN, HYPERION, NR.1-2-3, 2026
FACULTATEA DE BĂTUT CÂMPII E-N RENOVARE 20 ianuarie 1958 ziua-n care viața a început să poarte doliu între două clipe moartea m-a alfabetiz...
-
Din trup în trup nimicul consumă cuvintele se rup sumă lângă sumă Nimicul consumă pacoste gingașă turmă în turmă și-a vieții fașă Pacoste g... -
* Sufletul se necinstește de câte ori se lasă depășit de plăcere sau de suferință. * Faima poartă în sine ca roadă uitarea. * Prin urmare, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu