Fii ai luminii
și
fii ai întunericului
împreună
ctitorim
soarele cel negru
al
melancoliei
Novalis
fără
niciun act
iar s-a rătăcit
printre
visele
mele
romantice
COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE
.jpg)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
* Închid ochii. Deschid memoria palmelor. Urc. Respir. * Nu știu cât rămâne din noapte când mai e puțin până sus. În rucsac e liniște. Baliz...
-
Dimpotrivă, însă, dacă socotești drept ale tale, numai cele ce-ți aparțin și străine de tine , cum de fapt și sunt, pe cele dinafara ta, ni...
-
* Sufletul se necinstește de câte ori se lasă depășit de plăcere sau de suferință. * Faima poartă în sine ca roadă uitarea. * Prin urmare, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu