Scriu
adică
strâng
firmituri
de
la
cina cea de taină
* Sufletul se necinstește de câte ori se lasă depășit de plăcere sau de suferință.
* Faima poartă în sine ca roadă uitarea.
* Prin urmare, graba tuturor este necesară, nu numai pentru că fiecare se apropie tot mai mult de moarte, ci mai cu seamă pentru că puterea de gândire și priceperea deplină a faptelor încetează înaintea celorlalte.
Dimpotrivă, însă, dacă socotești drept ale tale, numai cele ce-ți aparțin și străine de tine , cum de fapt și sunt, pe cele dinafara ta, nimeni nu va ptea vreodată să te constrângă, nimeni și nimic nu-ți va sta piedică, nu vei cârti împotriva nimănui, nu vei învinovăți pe nimeni, nu vei săvârși nimic împotriva voinței tale, nimeni nu va putea să-ți aducă vătămare, nicicând nu vei avea dușmani, niciodată nu te vei lăsa doborât de ceea ce este dăunător.
* A trăi înseamnă înainte de toate a participa.
* Am avut din fragedă pruncie obiceiul absolut vicios de a mă socoti altfel decât muritorii de rând. Acum, chestia e pe cale să-mi reușească.
* Pictorule, nu ești orator! Deci pictează și taci!
* ”Nu cred ce e mai rău despre o carte pentru că i-a supraviețuit autorului ei cu o generație sau două.
Am mai multă încredere în morți decât în vii.
Scriitorii contemporani pot fi împărțiți, în general, în două categorii - prieteni și dușmani.
Despre primii suntem obligați să vorbim prea mult de bine, iar despre ceilalți suntem dispuși să vorbim prea mult de rău, nemaiputându-ne bucura de plăcerea lecturii sau judeca onest meritele.” (WILLIAM HAZLITT, CITIND CĂRȚI DE DEMULT)
* ”Ce să citesc?” nu mai este întrebarea curentă, pentru că astăzi prea puțini mai citesc.
În era televiziunii și a cinematografiei (și a internetului - notă CZ), întrebarea importantă a devenit
”CE SĂ NU CITESC?” (HAROLD BLOOM)
* Mantaua lui Shakespeare e lumea.
* Corigent în sau, mai degrabă, la ȘCOALA RESENTIMENTULUI? Măi, să fie!
Costel Zăgan, Inventeme
Unde-s Doamne
cavalerii ninsorilor de altădată
ultima păpușă de zăpadă-i
activată de proximul țurțure de gheață
identitatea anotimpului pare pierdută
pentru totdeauna
ecoul viitorului nu mai trezește pe nimeni
și eu am buzunarele burdușite de morminte
când iată că soarele apune ca un chiștoc de țigară
alo e cineva acasă
din călimară se înalță luna inima mea albastră
Galaxia Gutenberg dă colțul
indescifrabilă tăcere
indescifrabilă
(din volumul Erezii second hand, 2014)
Fii ai luminii
și
fii ai întunericului
împreună
ctitorim
soarele cel negru
al
melancoliei
Novalis
fără
niciun act
iar s-a rătăcit
printre
visele
mele
romantice
COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE
Referindu-ne doar la volumul de față, precizăm, doar la cartea NEPOTUL LUI KAFKA, am putea spune despre Costel Zăgan că este un expresionis...