Odă la clarinet

 Sparg geamul toamnei

cioburi de frunze și păsări

lacrimi pe limbă

soare printre dinți

COSTEL ZĂGAN

TITULAR ÎN ERA TICĂLOȘILOR: POEZIA UNUI MANIHEISM ASCUNS

TITULAR ÎN ERA TICĂLOȘILOR: POEZIA UNUI MANIHEISM ASCUNS: Articol scris de: Georgica Manole / 11 Sep 2016 Autor: Georgică MANOLE, redactor șef al Rev. Luceafărul E aproape un an de cân...

POEM MORTAL

Iată poemul în care-a căzut Dumnezeu

Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS

GEORGE LUCA

 ȘTIINȚA ÎNGERILOR

O tăcere dulce

înfiorătoare

trage de mine

cum altădată trăgea de mine

muza confuză

despuiată

asta-i forma adevărată a

trimfului

OCHIUL CU CARE DUMNEZEU MĂ VEDE, 2016

MIRECEA DINESCU - CINE MOARE PRIMUL

Cine moare primul

La parastasul meu cu două linguri

încă de-acum îți spun că vom fi singuri,

că hoitul cel pudrat din lada mare

nu face parte din numărătoare.

Astfel ne așezăm timizi la masă

eu în sacou, tu-n rochie de mireasă

și înainte să gustăm pelinul

ne vom juca de-a cine moare primul.

Conform principiului lui Arhimede

cînd mă scufund în tine poate-ai crede

că dai și tu puțin pe dinafară

ca valsul din grădinile de vară

dar în realitate-i viceversa,

eu mă revărs iar tu primești aversa

așa că ăștia în halate negre,

borfașii de la pompele funebre

care mă saltă demni, printre suspine,

habar nu au că mortul e în tine.

Toate reacţiile

GIOVANNI PAPINI

 * O viață mai ușoară m-ar fi făcut, poate, mai laș, mai 

puțin pasional, și, la urma urmei, mai sărac.

 * În zilele noastre contrabanda cu poesie (cum se numeşte trecerea poesiei preste bariere şi fruntarii, în butoiaşe cu scrumbii, în tocuri de încălţări goale pe dinăuntru, în geamantane cu două funduri sau înghiţite de oameni plătiţi, ce-aveau să le scoaţă mai apoi prin partea din dos) s-a lăţit în toată lumea, şi cei ce se ameţesc cu fumul ei amar s-au făcut puzderie, de zac în palate şi-n bordeie cu ochii daţi peste cap, îngânând stihuri înaripate.

* Poeticii sunt răpiţi din toate ţerile şi puşi, câte douăzeci într-o subpământă, să cânte necontenit, precum canarii cu ochii crăpaţi pentru ca ghiersul să le fie mai dulce, iar oamenii tâlharilor scriu cele rostite de ei pe hârtii şi le vând la preţ de piper şi enibahar.

* Vai de poeticul care-şi face un nume: e biciuit zi şi noapte pentru ca plânsul său să fie mai jalnic şi tăria leacului de suflet să fie mai desăvârşită.

* Aşa că mor fericiţi după ce li s-au muls lapţii atât de îmbelşugaţi ai elegiilor, eglogelor, satirelor, fabulilor şi ditirambilor, ce le-aduc faima nepieritoare.

Mircea Cărtărescu în Thedoros (2022)
Adăugat de Costel Zăgan